… gânduri, într-o dimineață mohorâtă de vară

Dacă, prin absurd, m-aș întâlni nas în nas cu mine, oare cum m-aș percepe? M-aș îndrăgi sau, dimpotrivă, m-aș ocoli? Atât de puțin ne cunoaștem din afară! Atât de puțin reușim să înțelegem felul în care suntem văzuți de ceilalți! Chiar și propriul chip, dintre miile de chipuri pe care le vedem zilnic, ne este cel mai puțin cunoscut.

Nu reușesc să-mi închipui o conversație cu această dublură a mea. Nici măcar o întâlnire de câteva minute… Nu știu dacă privirea mea sau inflexiunile vocii mele, gesturile pe care le fac sau felul în care mă mișc, mi-ar fi pe plac… Nemaivorbind de judecățile mele de valoare, care, transferate asupra dublului meu, mi-ar fi poate nefavorabile…

CAM08157

De aceea, prietenii îmi sunt nespus de dragi. Fiindcă mă iubesc așa cum sunt sau, altfel spus, îndrăgesc o persoană atât de necunoscută sieși.

 

Advertisements

2 thoughts on “… gânduri, într-o dimineață mohorâtă de vară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s