Casa cu chilii (54)

image-351

Baba-Cloanța

Aș vrea să vă spun totul dintr-o suflare…

… din păcate, nu pot. Doar Dumnezeu poate. Noi, oamenii, de când am uitat limba raiului, ne încurcăm în explicații. Eu deja m-am încurcat. Voiam să vă spun altceva. De fapt, voiam să vă întreb dacă știți că aparențele înșeală (?). Mai mult ca sigur că știți. Eu… nu. Încă mă mai încurc în relațiile sufletești cu semenii mei; cei în care am avut încredere m-au  dezamăgit, dovedindu-se a-mi fi total incompatibili, iar cei pe care, la început, nici nu i-am băgat în seamă, mi-au devenit, în timp, cei mai buni prieteni.  Acestora din urmă, trebuie să le mulțumesc pentru răbdarea cu care m-au înconjurat  și pentru înțelegerea lor, căci iubirea mea pentru ei s-a maturizat greu. Greu, dar sigur.

„Ah, iubirea, ce lucru mare!”, cum ar spune un bun prieten de-al meu. Tot el, preocupându-se de soarta mea  și cunoscându-mi insomniile sâcâitoare, mi-a recomandat o lista lungă de scriitori și poeți, din opera cărora să citesc. Am citit cât am putut, dar insomniile au devenit ți mai rebele.

Văzând că n-o scoate la capăt cu mine, mi-a spus într-o zi :”iți trebuie doar povești simple și totul va fi bine!” și s-a apucat să-mi scrie chiar el povești.

N-a fost nevoie de prea multe… După fiecare, adorm ca un prunc.

Iata una dintre ele….  o poveste despre aparențele care înșeală…
…. a fost odată ca niciodată, sau, mai degrabă, n-a fost odată ca niciodată, o Babă-Cloanța, căci această Babă-Cloanța n-avea nimic din personajul negativ pe care îl cunoaștem cu toții. Trăia într-o pădure de brazi, chiar la marginea unei râpe.
Mai la vale se înșirau casele din împărăția aceea.
Niciunul dintre localnici nu știa de unde venise Baba-Cloanța, trecuse multă vreme de când se pomeniseră cu ea acolo. Foarte rar se întâmpla să coboare în sat, și atunci, trebuia să se strecoare aproape nevăzută, ca să nu fie alungată cu pietre, iar atunci când vânătorii din sat străbăteau pădurea, în căutare de vânat, se ascundea ca sa nu le stea în drum.
Nu știu nici de ce o numeau Baba-Cloanța, nu era nici rea de gură, nici știrbă, și nici atât de bătrână sau zbârcită; e adevărat că hainele îi erau de mult zdrențe și că la mers se folosea de un toiag, dar mersul îi era sprinten și ținuta zveltă, nici urmă de cocoașă (!), iar, dacă cineva ar fi avut curiozitatea să o vadă mai de aproape, și-ar fi dat seama că, printre lațele crescute sălbatic și ușor albite, chipul ei lăsa să se întrevadă o frumusețe de netăgăduit.

În pădure, Baba-Cloanța se simțea cu adevărat acasă. N-avea grija hranei, se mulțumea cu ghebele care creșteau din belșug după ploaie, cu fructe de tot felul, iar setea și-o potolea cu apa izvoarelor fermecate, de care era plin locul.

Era înconjurată mereu de animalele sălbatice, cărora le învățase graiurile și obiceiurile; o însoțeau cete de cerbi, de vulpi și de râși, urși și ursoaice, iar ea le ocrotea cum putea mai bine și le avertiza, de câte ori prindea de veste că vânătorii pornesc spre pădure, și le încurca acestora cărările, prin semne numai de ea știute.

*

În împărăția aceea, domnea un împărat al cărui fiu ajunsese la vârsta primei tinereți; era frumos și viteaz, calități pe care le moștenise de la tatăl său, împăratul, dar și de la mama lui, pe care n-o cunoscuse niciodată.

În primul lui an de viață, împărăția fusese atacată de împăratul vecin; atunci, soldații acestuia ajunseseră până la castelul în care se aflau tânăra împărăteasă și fiul ei și îi răpiră.

În cele din urmă, însă, împăratul vecin fusese învins, micul prinț, readus lângă tatăl lui, dar împărăteasa dispăru fără urmă, oricât o căutaseră, n-o mai găsiră și, cu toții crezură că aceasta se prăpădise.

*

Într-o zi, tânărul prinț, însoțit de alaiul său, ajunse în satul de la poalele munților, își lăsă oamenii să se odihnească pe la casele sătenilor și o porni, de unul singur, spre pădure. Se afundă tot mai mult printre cetinile brazilor și  se minună să întâlnească, în așa sălbăticie, o ființă omenească:

– Bună ziua, măicuță!

– Bună să-ți fie inima, flăcăule! îi răspunse Baba–Cloanța, aproape nerecunoscându-și vocea. Ce vânt te-aduce pe-aici?

… dar ghici, după arcul pe care tânărul îl ducea în spate, că venise după vânat.

Cu prințul se petrecu atunci ceva ciudat, deveni alb ca varul și lacrimile începură să-i curgă șiroaie.
– Ce-i, măicuță, ți-o fi rău?!
Și Baba–Cloanța se apropie de el să-l sprijine, fiindcă prințul se clătina pe picioare.
Îl îmbărbătă cu vorbe pe care habar n-avea ca le mai știe și, încet, încet, prințul își reveni în simțiri.
Mai zăbovi o vreme, alături de Baba-Cloanța, apoi se întoarse în sat, își adună alaiul și porni  în mare grabă, înapoi spre castel.

…. din ziua aceea, viata Babei–Cloanța se schimbă cu totul.

Sătenii băteau de multe ori calea spre pădure ca să-i ducă merinde, împăratul și prințul o vizitau des, iar în sat se șoptea că însuși împăratul ar fi vrut s-o ia cu el la castel, dar Baba-Cloanta nu se hotărâse să se despartă de locul ei din pădure.

O să mă întrebați dacă Baba-Cloanța era împărăteasa pierdută. O sa vă răspund simplu, că nu știu. Poate că da, poate că nu. Tot ce pot să vă mai spun este că prințul s-a însurat apoi  și a devenit împărat în locul tatălui său și că pe fiii lui i-a adus  de mici, Babei- Cloanța, ca să-i cunoască și că, pe măsură ce creșteau, băieții o îndrăgeau din ce în ce mai mult, fiindcă lor, Baba-Cloanța li se părea cea mai blândă ființă de pe pământ…

Aceasta a fost povestea simplă a Babei-Cloanța, o poveste despre aparențele care înșeală și despre iubirea care are forța de a trece dincolo de ele.

Dacă povestea prietenului meu nu v-a convins, încercați să găsiți o Babă–Cloanța, în viața reală, nu se poate să nu găsiți vreuna! Observați-o cu atenție, înainte și după ce ați învățat să o iubiți!

O sa fiți la fel de surprinși, ca prințul din poveste și, credeți-mă, experiența aceasta merită!

……

publicată pe primul meu blog:

https://albastrude.wordpress.com/2013/06/06/baba-cloanta-fragment

https://albastrude.wordpress.com/2013/06/07/baba-cloanta-continuare/

https://albastrude.wordpress.com/2013/06/07/baba-cloanta-sfarsit/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s