azi… Nichita

CAM10346

Această Țară de Vis

Când se va sfârși asfaltul drumului
trupul meu și trupul tău se vor face asfalt
ca să nu ramână necălătorită
această țară de vis.

Când vor cadea frunzele pomului,
când se va vesteji iarba câmpului,
pletele mele și pletele tale
se vor asterne pe câmpuri
ca să nu ramână înfrigurată
această țară de vis.

Când vor seca izvoarele
și când ploile vor pleca în sus
eu și cu tine ne vom ține de mână
și vom plânge, vom plânge
ca să nu ramână vaduvită de tristețe
această țară de vis.

Când vor muri câinii,
când vor pieri caii,
când iepurii vor fi mâncați
de gura morții,
când ciorile negre
si pescărușii albi
vor fi mistuiți în gușa aerului,
eu și cu tine vom fi
câine și cal
iepure și cioară,
dar mai ales vom fi
pescarușul cel alb
ca să nu ramână
fără diademă de carne vie
această țară de vis.  – Nichita Stănescu

Advertisements

One thought on “azi… Nichita

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s