Casa cu chilii (46)

SAH

ȘAH

… chiar și așa, întorcând tabla și preluându-mi jocul dintr-o poziție neavantajoasă, tata tot mă bătea la șah. Întâi de toate, pentru că, dincolo de jocul de șah, mă pierdeam în amănunte… Mirosul lemnului lăcuit al tablei, luciul ei de oglindă abisală, netezimea plăcută la pipăit a pieselor, forma lor mereu ispititoare… Și-apoi, mă speriau piesele negre. Nu puteam să joc cu ele. Împotriva albelor?…

-Ce copil ești! E doar o convenție!

Degeaba… Eu îmi închipuiam un joc altfel, al meu, cu două armate albe, care, tocmai pentru că erau albe, nu se înfruntau niciodată. Stăteau cuminți, una în fața alteia, contemplându-se reciproc, într-o armonie desăvârșită…

2 thoughts on “Casa cu chilii (46)

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s