Casa cu chilii (31)

Mămăliga

Nu numai când vezi lupul îți piere glasul…

Plecasem la Hârja, peste deal, la moș Nicolae, vărul maicii. Drum ușor, de mers prin pădure. O simplă traversare. De la cabana, astăzi dispărută, dar ca și odinioară, loc de admirat Slănicul Moldovei de sus, mai departe. Părea o joacă de copil, eram vreo șase-șapte, având cu noi o ditamai mămăliga pentru urs… Localnicii știu despre ce e vorba, și, la o adică, oricine poate bănui de ce mămăliga era pentru urs…

Întorcând spatele Slănicului, ne-am afundat în pădure, bucuroși de evadare, străpungând tăcerea răcoroasă cu glasurile noastre, glumind pe seama fricii…

Cine a călătorit cu avionul, știe că în timpul zborului se fac cele mai reușite glume despre zbor. La fel și noi, ne înțepam, unii pe alții,  închipuindu-ne cum ar fi fost dacă vreo sălbăticiune ne-ar fi apărut în cale, repetând, pentru orice eventualitate, felul în care ar trebui să devenim gălăgioși și să speriem animalul…

Ajunsesem aproape de vârf, copacii se mai răriseră, cărarea șerpuia printe tufe de zmeură, când, undeva în fața noastră, să fi fost cam cincizeci de metri, am vazut ursul. Trecea alene, în patru labe. Ne-am oprit ca paralizați, sperând că ursul nu ne va simți. Dar cum să subestimezi simțurile unui urs? Nu numai că ne-a văzut, dar, întorcându-se spre noi, s-a oprit și s-a ridicat în două labe. Ne privea… Am încercat în zadar să strigăm, să facem gălăgie… Ne mișcam buzele degeaba! Niciun sunet nu ne ieșea din gâtlej…

Doar zgomotul de fond al pădurii, nepăsător, păsări ciripind vesel…

Ursul a stat așa, uitându-se la noi, preț de câteva clipe, puține, oricum, altfel, am fi apucat-o la fugă și n-ar fi fost deloc bine, după care, mirat și el, poate, de muțenia noastră, și-a reluat poziția de mers în patru labe și s-a îndepărtat printre tufele de zmeură…

Am răsuflat ușurați, e adevărat, dar, pe tot drumul, cât a mai fost până la Hârja, am fost tăcuți… Glume, pe seama pățaniei noastre, s-au făcut… Mai tărziu, când tanti Catrina, soția lui moș Nicolae, descoperind în bagajele noastre mămăliga, ne-a întrebat mirată:

-Da’, ce-ați avut, maică, cu ursul, de nu i-ați lăsat și lui ceva de mâncare?

 

Advertisements

One thought on “Casa cu chilii (31)

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s