Casa cu chilii (26)

CAM10051

Crivățul – Nemir

Ne lăsau lumina aprinsă ca să nu ne fie frică. Casa trosnea din toate încheieturile. Părea că tot muntele, cu pădure, cu tot, se va prăvăli peste noi. Șuieratul era infernal. Ne înveleam cu plăpumile până la nas și ne priveam din ce in ce mai mirați, așteptând momentul unei explozii. Eu dormeam în patul de la perete, peretele care dădea spre pădure. Se presupunea că, fiind mai mare, aveam mai mult curaj. Fratele meu, în celălalt pat, de la fereastră, dar mai ferit. Nu știu cum, dar până la urmă, adormeam. Poate pentru că aerul e foarte tare la Slănic-Moldova. Nemirul părea că se depărtează, pleoapele ne deveneau grele ca plumbul, iar urletul vântului devenea monoton și din ce în ce mai puțin amenințător. E adevarat, deveneam și noi mai curajoși, dar dimineața ne găsea mama dormind amândoi în același pat.

Advertisements

2 thoughts on “Casa cu chilii (26)

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s