Casa cu chilii (11)

… prima mea amintirecam09677cam09674

Tata mă duce în brațe pe scările spre casă. Scări e prea mult spus. Trepte din pietre de râu, cioplite. E noapte. Văd totuși crengile copacilor pe sub care trecem. Îmi sunt cunoscute. Nu ma tem de ele. Îmi place să le vad. Cum se preumblă, una după alta, prinaintea ochilor mei.
Ajunși sus, deși nu-i nicio lumină în casă, iarba e plină de lumini:
– Licurici! îmi spune tata.

Advertisements

2 thoughts on “Casa cu chilii (11)

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s